Eclesiastul

Eclesiastul 1

1 Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.  RCCV — Eclesiastul 1:1

2 O, deșertăciune a deșertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune.  RCCV — Eclesiastul 1:2

3 Ce folos are omul din toată truda pe care și-o dă sub soare?  RCCV — Eclesiastul 1:3

4 Un neam trece, altul vine, și pământul rămâne veșnic în picioare.  RCCV — Eclesiastul 1:4

5 Soarele răsare, apune și aleargă spre locul de unde răsare din nou.  RCCV — Eclesiastul 1:5

6 Vântul suflă spre miazăzi și se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăși se întoarce și începe din nou aceleași rotiri.  RCCV — Eclesiastul 1:6

7 Toate râurile se varsă în mare, și marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăși să pornească de acolo.  RCCV — Eclesiastul 1:7

8 Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, așa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, și urechea nu obosește auzind.  RCCV — Eclesiastul 1:8

9 Ce a fost va mai fi, și ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.  RCCV — Eclesiastul 1:9

10 Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, demult lucrul acela era și în veacurile dinaintea noastră.  RCCV — Eclesiastul 1:10

11 Nimeni nu-și mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; și ce va mai fi, ce se va întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.  RCCV — Eclesiastul 1:11

12 Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.  RCCV — Eclesiastul 1:12

13 Mi-am pus inima să cercetez și să adâncesc cu înțelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.  RCCV — Eclesiastul 1:13

14 Am văzut tot ce se face sub soare; și iată că totul este deșertăciune și goană după vânt!  RCCV — Eclesiastul 1:14

15 Ce este strâmb nu se poate îndrepta, și ce lipsește nu poate fi trecut la număr.  RCCV — Eclesiastul 1:15

16 Am zis în mine însumi: „Iată că am sporit și am întrecut în înțelepciune pe toți cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim, și mintea mea a văzut multă înțelepciune și știință.  RCCV — Eclesiastul 1:16

17 Mi-am pus inima să cunosc înțelepciunea și să cunosc prostia și nebunia. Dar am înțeles că și aceasta este goană după vânt.  RCCV — Eclesiastul 1:17

18 Căci unde este multă înțelepciune este și mult necaz, și cine știe multe are și multă durere.  RCCV — Eclesiastul 1:18